Robert Schmidt one hell of a ride, for a few good men

O poezie

Sunt două cuvinte pe care nu le rostesc,
Nu e principiu şi nici motiv prostesc
Încerc să le transmit uneori când zâmbesc
Când sunt trist, şi renasc când te privesc
Când sunt confuz, şi totul e aşa firesc...
Dar oameni mor şi flori pălesc
Războaie nasc şi nimicesc
Inimi frânte, suflete înnegresc
Şi-acum răpuse, se înmulţesc
Dar nu mai cresc, ci se topesc.
Şi am ştiut mereu că greşesc.
Şi tu, ai ştiut ce gândesc
Ai auzit ce vorbesc, ai văzut că plutesc
Peste tot ce-i lumesc, şi găsesc
Că aş fi putut să nu-i rănesc.
Dar, fără să mă ofilesc?...
A fost frumos, a fost trupesc
Putea fi magic, un dar ceresc
Putea fi tot ce îmi doresc
Putea fi foc, dar mă opresc.
Nu te speria, n-am să lipsesc
Nu am să plec, am să trudesc
Şi n-am să-ţi spun că te iubesc.