Sa vezi cat de lung e spatiul din cub…
Se vorbeşte tot mai des despre sfârşitul lumii, apocalipsă, 21 decembrie 2012 şamd (ştiu, m-am trezit şi eu acum... 
). Apar articole bizare în presă, confuze, isterice, amuzante până la ridicol - inclusiv cele ale specialiştilor care dezmint logic şi raţional posibilitatea unui sfârşit iminent. Ce mi se pare cel mai amuzant este calea aleasă de mulţime - de a cumpăra mizerii precum libertatea sau cancan sau ce-o mai fi, apoi de a lua drept adevăr ce scrie acolo, trecând prin stări de îngrijorare, frică, paranoia poate (la consumatori de psihedelice, garantat 
), iar după câteva ore continuând în ignoranţă. Ce nu reuşesc să sintetizeze cei mulţi insă e că frica se dezvoltă încet în subconştient, urmând să atingă apogeul într-un moment bine calculat. Adevărul omului e un lucru minunat până la urmă.
Alţii susţin că întoarcerea la religie e singura scăpare a umanităţii, pentru că am devenit răi, lipseşte etica şi ne închinăm banului (- rezumat). Este un concept frumos, aplicabil celor simpli, de la ţară. Pentru că cineva la fel de simplu (mult mai simplu, de fapt) dar îndoctrinat pe alte căi va fi reticient când va auzi de religie, făcând inevitabil legături cu comportamentul lamentabil al unor preoţi (expus cu mândrie de mass media), cu cantităţile enorme de resurse materiale "necesare Domnului", cu minciunile strecurate pe aici şi pe acolo, şi va fugi în orice direcţie în care nu va vedea o cruce. Să le mulţumim deci înalţilor slujitori ai lui Dumnezeu, săraci cu duhul dar bogaţi în dorinţă, celor de rang mai înalt care au purtat "războaie sfinte" şi au salvat omenirea de demoni întruchipaţi în perioada Inchiziţiei, celor gânditori care au impregnat istoria cu impresia că o religie trebuie centralizată şi guvernată. "... sinagoga răului cu sediul la vatican e doar un trecător edificiu uman ...", "... dracii dansează în catedrale ...". Mda.
Dar e adevărat. Suntem răi, suntem proşti, suntem limitaţi în perceperea unei realităţi relatate conform unor interese. Suntem slabi. E din ce în ce mai greu să ieşi din matrice, deci scopul a fost parţial atins. Dar până la finish, e mult. Infinit de mult. Imposibil de estimat dar foarte uşor de imaginat, se pare.
Dacă cineva se simte împăcat cu conştiinţa proprie, ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă, parcurgând drumul cu spatele drept, fiind în fiecare moment ce vrea să fie, nedorindu-şi altceva şi necunoscând frica, să fie fericit. E probabil singurul în viaţă. Sau trist, mai degrabă?
Niveluri ale prostiei
Locul 1: să citești comentarii pe youtube.
2: să te cerți în comentarii pe youtube cu alții.
3: să postezi comentarii pe youtube.
Mențiune (dar în concurență cu locul 1): să scrii articole pe tema comentariilor de pe youtube