15
Un soare răsare și aruncă în zare
Corpuri confuze ce vor doar mâncare
Plimbarea e lungă, și drumul nu duce
Nici nu există, dar se face în cruce
Cine nu vede, cine nu crede, cine nu pierde?
Sau cine câștigă, când sine-l instigă
Să închidă ochii când altul îl strigă?
Unul aude, dar din depărtare
Și chiar dacă-l doare, o ia ca atare
"Așa au vrut zeii", în sine gândește
Și se ofilește în timp ce el crește
Cine-i capabil să vadă, să simtă
Când vede-n oglindă pe sine o țintă?
Cine nu poate răspândi din minciună
Când vede în jur că-i a lumii stăpână?
Și cine-ar putea îmbrățișa suferința
Dorind să nu creadă, testându-și credința?
Dar cine-ar putea să învingă moartea
Știind că nu e, dar observând noaptea?
Și de ce ar conta să stăpânești adevărul
Când savurându-l din plin, ai mușcat mărul?
Copiii vostri
Am dat din întâmplare de un blog al unei tanti oarecare şi m-am minunat de "perlele" scoase de copilul genial al autoarei. La scurt timp după, m-am întristat. Să mă explic:
Am fost cu câteva zile în urmă la filmul Alvin and the Chipmunks 2. La Hollywood Multiplex. Nu singur, că nu-s psihopat, pedofil sau retard, ci împreună cu verişoara mea de nouă ani. Lângă noi se aflau trei fete, maxim 14 ani fiecare, neînsoţite. Pe tot parcursul filmului am fost nevoit să aud expresii de genul "O daaaa!!" la fiecare scenă cu conotaţie sexuală. La final, au tras concluziile despre film: "Ce bun era negrul ăla!!!".
Ştiu că nu e ceva nou. Depravarea tinerelor generaţii şi perspectivele triste. Se întâmplă la alţii de zeci de ani, de ce nu s-ar întâmpla şi la noi? Sistemul democratic să fie de condamnat? Sau?
Şi eu sunt fan depravare (oarecum, mai degrabă, anarhie). Îmi plac chestiile condamnate de mulţime şi nu mă sfiesc să recunosc asta. Dar, am ştiut să-mi definesc un tabel al priorităţilor şi să nu încalc anumite principii.
Aş vrea să văd mai multe acţiuni sociale de atenţionare asupra acestor chestii. Studii. Campanii. Legi. Măsuri "drastice" - interzicerea televizorului în gospodării unde există copii sub 14 ani. Unii părinţi ori sunt neinteresaţi de soarta propriului copil, ori prea ocupaţi şi zgârciţi, ori, pur şi simplu, mult prea proşti şi la rândul lor needucaţi.
Altfel, am o idee de afaceri, e compusă din termenii dealer şi crack cocaine. Căci pentru Spice Shop-uri se anunţă vremuri grele 
3 beri
Constituie cel mai bun somnifer incercat. Dintre cele care se pot cumpara fara reteta. Trebuie savurate cu cel putin o ora si jumatate inainte de culcare, pentru a avea timp sa le elimini pana sa adormi. Altfel e neplacut. Efectul e garantat
2010
A mai trecut un an. Cu bune si rele, 2009 a fost un an normal pentru mine. As face o retrospectiva detaliata, cu puncte si explicatii, dar memoria nu ma ajuta atat de bine. Cu siguranta cel mai trist aspect a fost incheierea unei relatii de 3 ani si jumatate, cu cea care credeam ca e the one. Am fost intr-o depresie moderata timp de ~8 luni, cu inclinatii periodice puternice catre colaps total si suicid. Dar acum sunt bine. Nu regret nimic, nu vreau sa dau timpul inapoi, nu as schimba nimic. Consider ca suferinta si durerea sunt necesare. Nu sunt genul care sa blesteme, sa poarte pica, sa se razbune sau sa faca un rau intentionat, si cred ca cealalta parte poate confirma. As fi putut fi genul care sa ucida, in anumite momente, dar doar pe o a treia persoana. Ca urmare a intregii experiente, am facut upgrade/downgrade de principii. Depinde cum privesti lucrurile, si viata in general.
Ca plusuri in 2009, sunt fericit ca am luat licenta si ca m-am angajat, pentru prima data in aceasta viata. Bani am mai facut, dar nu pe carte de munca si toate cele. DAR. Urasc pozitia de angajat, pe orice post, atat timp cat exista un sef. Poate exagerez, dar cred ca e mai interesant, mai placut si mai palpitant sa-ti planifici singur orele de munca si sa observi cum oscileaza profitul. Daca m-as stradui putin mai tare, as gasi o idee salvatoare. Pacat ca sunt asa o putoare. Mai sunt fericit si recunoscator pentru toate chestiile rele pe care puteam sa le patesc, dar m-au ocolit. Nu stiu daca e tocmai OK sa fii fericit pentru asta, dar eu sunt.
Cel mai important, e ca anul notat cu 2009 a existat. Si e exact ce imi doresc de la 2010. Sa existe, sau, eu sa exist in el, pentru a contempla asupra treburilor esentiale. Deocamdata, I'm very fuckin' scared of dying. Normal, mi-am propus si alte chestii, imi doresc si alte chestii materiale, pentru ca altfel n-as mai fi om. Anul acesta imi voi concentra energia in scopuri egoiste, adica mi-am propus sa fac bani. Mai multi bani. Tone de bani. Sa plec prin Olanda, Spania si Turcia. Sa-i fac masinii modificarile propuse. Sa realizez cat mai multe conversiuni female buddys => fuck buddys.
Trebuie sa existe un echilibru, si nu se pot intampla multe fara o latura altruista, deci imi propun sa pot ghida catre bine macar o singura persoana, prin exemple de conduita si lucruri marunte.
Deci, La Multi Ani.
P.S. Imi doresc sa aflu cum se poate insera o linie goala in template-ul asta de cacat