Societatea românească. 2011, 22 de ani de la marea maimuţăreală cu fatalităţi colaterale. Românul de rând, în apogeul prostiei şi al ignoranţei. Suspicios că e lucrat frumos, dar incapabil de a vedea imaginea completă, se complace şi tace, de frică. Dar nu e liniştit. Cum ar putea fi, când nu caută liniștea? Revoltat, dă vina pe conducători. Ce-ar putea să facă mai mult însă?
Ar putea încerca altceva. Dacă ar înţelege că căcatul e acelaşi, dar feliat, şi că căcatul e în frunte, pentru că e şi în el, ar putea încerca să se lepede de căcat.
Mass-media, sau Dumnezeul acestui popor. Dacă promovaţi bani, târfe, hoţi şi violenţă, vom dezvolta generaţii viitoare de târfe şi hoţi, violente. Adăugaţi în mix părinţi ignoranţi, sistem educaţional retardat, droguri legale, şi veţi obţine nişte specimene de toată frumuseţea. Nu şi bani însă, pentru că nu toţi hoţii vor avea norocul să-i fure, iar cei care-l vor avea, îi vor cheltui pe târfe. Şi cum târfele vor reprezenta majoritatea femeilor, banii se vor diviza, şi vor ajunge într-un final înapoi în bănci. Pentru că o târfă care ar şti ce să facă cu banii nu ar mai fi târfă.
Din păcate, asta nu e tot. Sforile sunt trase de mai sus, sistematic, conform planului, invizibil pentru 99% din populație. Încet, dar sigur, suntem împinși către PNR.
Și ne merităm soarta, pentru că dacă ne-am fi dorit altceva, am fi ales altceva. Dar nu ne-a păsat că alții vor muri pentru ca noi să purtăm metale scumpe la gât, ca niște sclavi în libertate.
Adevărul unora e format din mai multe fabule decât ar putea născoci un paranoic într-o zi bună.
Soluții? Nu. E totul perfect.
Mă gândeam la toate căcaturile astea nefireşti. Actualele/fostele/viitoarele sisteme politice, dezechilibrul produs de lipsa hranei, faptul că 1% din populaţie controlează mai mult de 90% din resursele materiale, controlul care se vrea a fi total asupra omului, etc. Toate sunt trecătoare. Natura (sau Dumnezeu) va găsi o cale prin care să restaureze echilibrul la un moment dat, cel mai probabil printr-un cataclism. E trist că evoluţia umanităţii nu poate conduce la acel echilibru. E trist că cei ce ne conduc aleg greşeli capitale conştient. E trist că cei foarte bogaţi sunt foarte bogaţi. Merită salvată o specie doar pentru o mână de exemplare necontaminate?
Prefaţă: îmi place să-mi dau cu părerea, când subiectul îmi prezintă interes şi consider că am ajuns să-l cunosc şi să-l înţeleg bine. Îmi place să-mi dau cu părerea şi când subiectul îmi prezintă interes, dar raţiunea care mă conduce să-l înţeleg întâlneşte absurdul. Îmi plac întrebările pe care mi le pun şi prefer să le notez. Pentru că aşa ajung la răspunsuri, chiar dacă răspunsul va consta în non-sensul întrebării iniţiale. Aici e vorba de infidelitate, pseudomisoginism, târfe, futai, complexe şi natura umană.
Conceptul se regăseşte în toate formele vieţii, de la cele percepute ca nesofisticate, până la univers în sine. Totul se află într-o continuuă îmbunătăţire. Permanent. Conştientizare, acceptare, îndreptare. E un sistem complex, compus din prea mulţi factori necunoscuţi pentru a fi înţeles pe deplin de către oameni, acum. Sisteme de operare, sisteme de guvernare, teorii ipotetice, legi ale naturii, fiinţe de toate formele. Aş spune şi Dumnezeu, dar s-ar putea să mă înşel. E posibil însă ca Dumnezeu să fie sistemul în sine.
Se întreţine cu bunuri epuizabile, se hrăneşte cu cele inepuizabile, şi e mânat de dorinţă. Pe Pământ am putea defini elementele prin aur şi apă, iar dorinţa prin iubire. Dar ce se întâmplă când ura naşte dorinţa, iar elementele schimbă locul între ele? Cum ar fi afectat rezultatul? Sau, ar afecta doar calitatea drumului?