Femei…
... cine v-a inventat, sigur a fost ... drogat! (ha! ai crezut că zic bărbat, nu?! Nu. Era penibil. Este.)
Mă gândeam. Nu-i un pic ironic, trist şi amuzant (ironic!?) ca jumătăţile noastre mai frumoase să îndure milenii de robie, supunere, batjocură, etc, dar în acelaşi timp să reprezinte a doua problemă fundamentală, să nască drame personale, războaie, şi în general, cam tot ce-i mai rău în lume? Sunt curios, de câţi bărbaţi "vrăjitori" ai auzit? Don't think Merlin, more like masculinul lui vrăjitoare.
Sau, toate mileniile au justificare printr-o malefică, continuuă şi inconştientă răzbunare masculină?
Ei bine, 2011, egalitate, emancipare. Aceleaşi femei. Cum e posibil? Şi cum rămâne cu răzbunarea şi ura? Eu recunosc, mi-e frică. Mai ales după ce am văzut asta. Cred că femeile vor fi responsabile direct pentru 2012, dacă mă gândesc mai bine. Că tot au descoperit că nu mai au nevoie de sămânţa noastră pentru a se reproduce. Mă bazez totuşi pe raţiunea iubitoarelor de sex masculin (să nu-i zic direct pulă, că-i urât), suficient de inteligente să ştie care-i treaba cu cromozomul Y, în limitele cunoaşterii universale actuale.
Eh. 1 aprilie, glume proaste, mă plictisesc. Eu vă iubesc pe toate. În afară de urâte, grase non-genetic şi ochelariste. Glumesc, din nou. Şi pe voi vă iubesc. Dar mai puţin.
So, happy weekend, hoes! Şi... acum... nu... mă... refer... doar la... femei. Nu! Vă doresc tuturor un sfârşit de săptămână călduros şi distractiv! Profitaţi de gaura din slobozon la maxim, şi tineţi minte, ăsta-i doar un sneek peek! There's more where that came from!
Realitate
... Înapoi în realitate.
Aici toate-s inversate
Acțiuni condiționate
De acțiuni returnate
Femei confuzate
Iubite, adulate
Folosite, abandonate
Niște desfrânate.
Jumătăți înșelate
Jurăminte încălcate.
15
Un soare răsare și aruncă în zare
Corpuri confuze ce vor doar mâncare
Plimbarea e lungă, și drumul nu duce
Nici nu există, dar se face în cruce
Cine nu vede, cine nu crede, cine nu pierde?
Sau cine câștigă, când sine-l instigă
Să închidă ochii când altul îl strigă?
Unul aude, dar din depărtare
Și chiar dacă-l doare, o ia ca atare
"Așa au vrut zeii", în sine gândește
Și se ofilește în timp ce el crește
Cine-i capabil să vadă, să simtă
Când vede-n oglindă pe sine o țintă?
Cine nu poate răspândi din minciună
Când vede în jur că-i a lumii stăpână?
Și cine-ar putea îmbrățișa suferința
Dorind să nu creadă, testându-și credința?
Dar cine-ar putea să învingă moartea
Știind că nu e, dar observând noaptea?
Și de ce ar conta să stăpânești adevărul
Când savurându-l din plin, ai mușcat mărul?